Ioan Șișeștean s-a născut la data de 11 iunie 1936 în comuna Șișești, pe atunci în județul Maramureș (interbelic), fiind copilul cel mai mic al unei familii de țărani binecuvântați cu opt copii. După absolvirea școlii primare din comuna natală, urmează cursurile Liceului teoretic “Gheorghe Șincai” din Baia Mare. La vârsta de 12 ani descoperă lucrarea “Teologia spirituală”, moment în care a început și pregătirea sa autodidactă. A lucrat pentru o perioadă la o bibliotecă comunală, a fost profesor suplinitor de matematică, fizică și chimie la clasele V-VIII ale școlii din Rus, apoi a fost angajat ca laborant chimist la Uzina UUMR din orașul Baia Mare. De fiecare dată a fost dat afară din serviciile unde a lucrat, pentru că provenea dintr-o familie de chiaburi. Biserica Greco-Catolică fiind scoasă în afara legii de către regimul comunist, tânărul Ioan Șișeștean studiază teologia în mod clandestin și este hirotonit în secret ca preot greco-catolic la 13 martie 1972 de către Episcopul Dr. Ioan Dragomir al Maramureșului. Din acel an începe să oficieze slujbe în casa sa natală din satul Șișești. Odată cu căderea regimului comunisr, în anul 1990, devine preot greco-catolic în comuna natală Șișești. Iar după redeschiderea Institutului Teologic Greco-Catolic "Alexandru Rusu" din Baia Mare, lucrează ca profesor de teologie dogmatică. La începutul anului 1994 este numit de către PS Episcop Lucian Mureșan ca Vicar al Maramureșului istoric, la Sighetu-Marmației. La 4 iulie 1994, în locul PS Lucian Mureșan, numit Mitropolit la Blaj, este numit prin Decretul nr. 104, de către Congregația pentru Bisericile Răsăritene, ca Episcop al Eparhiei Greco-Catolice a Maramureșului. Consacrarea sa ca episcop a avut loc la 11 septembrie 1994 în orașul Baia Mare, prin punerea mâinilor de către Mitropolitul Lucian Mureșan, asistat de către PS Virgil Bercea, Episcop-auxiliar de Făgăraș și Alba Iulia și Alexandru Mesian, Episcop-coadjutor al Lugojului. Funcția de episcop al Eparhiei Greco-Catolice a Maramureșului a avut-o până în 12 aprilie 2011, când încetează din viață la reședința familiei din Baia Sprie în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormântat pe 16 aprilie în biserica greco-catolică ”Sfânta Maria” din Baia Mare. Alături de un mare număr de credincioși greco-catolici, la înmormântare au participat autorități locale și peste 160 de preoși și episcopi romano-catolici și greco-catolici din România și străinătate. Nuntiul Apostolic Francisco-Javier Lozano, ambasadorului Vaticanului în România și Republica Moldova, a fost de asemenea prezent la înmormântare.
Gheorghe Șișeștean s-a născut pe 25 aprilie 1954 în comuna Șișești Maramureș și s-a stins din viață la data de 28 octombrie 2012, la Zalău. A absolvit Facultatea de Filosofie din Bucureşti, secţia Sociologie, fiind licenţiat în sociologie în anul 1978. A urmat apoi cursuri la “Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales Paris”, specializarea etnologie-antropologie, cursuri finalizate cu o diplomă de master, DEA, în anul 1992. Şase ani mai târziu în anul 1998 a devenit Doctor în sociologie, a fost profesor la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane la Universitatea din Oradea, specializarea Sociologie, profesor asociat la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti şi conducător de doctorat la această instituţie. Pe lângă funcțiile de profesor și sociolog, Gheorghe Șișeștean este și autorul a nenumărate lucrări printre care amintim: “Forme de viaţă românească în nord-vestul Transilvaniei”, “Etnie, confesiune şi căsătorie în nord-vestul Transilvaniei”, “Economia rurală şi sfârşitul lumii”, “Ascension et hypostases initiatiques de l’âme”, “Formes de vie paysanne dans le Nord-Ouest de la Transylvanie”, “Antropologie şi sociologia sacrului”, “Dicţionar de sociologie rurală”, “Ţăranii şi noua Europă”, “Atlasul sociologic rural”, “Români care s-au stins.Valahii din Carpaţii Nordici şi românii din Ungaria”. Gheorghe Şişeştean a fost membru al Asociaţiei Sociologilor din România, membru în Consiliul Ştiinţific al Asociaţiei de etnologie L’Europe, la civilisation du pain, Paris; membru în comitetul de redacţie al revistelor “Histoire anthropologique de l’alimentation (Chine-Europe)” şi “Maison des Sciences de l’Homme” (MSH) Paris. De-a lungul întregii sale activităţi a participat la sesiuni naţionale şi internaţionale. La Editura “Caiete Silvane” a CCAJ Sălaj i-au fost publicate cărţile: “Forme tradiţionale de viaţă ţărănească. O cercetare sociologică a Sălajului” în anul 1999 şi “Etnie, confesiune şi căsătorie în nord-vestul Transilvaniei” în anul 2002. Cu sprijinul CCAJ Sălaj, în anul 2012, la Editura Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane Cluj-Napoca, i-a apărut cartea “Românii care s-au stins.Valahii din Carpaţii Nordici şi românii din Ungaria”, carte lansată la Colegiul Naţional “Silvania” din municipiul Zalău, unde profesorul a predat mulţi ani. Volumul precizat a fost lansat în luna mai a anului 2012, lansare urmată de conferinţa “Unitatea socio-culturală a satului carpatic”. Gheorghe Șișeștean a fost premiat pentru activitatea s-a deosebită cu Premiul „Henri Stahl” al Academiei Oamenilor de Știință din România pe 2009, pentru ”Tratat de sociologie rurală”. Iar în 2012 Sălajul l-a răsplătit cu Premiul pentru contribuții deosebite aduse la conservarea și promovarea patrimoniului imaterial al Sălajului. Gheorghe Şişeştean a primit titlul de cetăţean de onoare, post-mortem, al municipiului Zalău, în cursul anului 2013.
