Aşezată la 17 km de oraşul Baia Mare, pe drumul spre oraşul Cavnic, localitatea Şurdeşti a devenit, prin Biserica de lemn, o localitate bine cunoscută în lume, având una dintre cele mai mari Biserici de lemn din lume: 72 de metri înălţime. Realizare de vârf al arhitecturii sacre, a Bisericilor de lemn în mod cert, această Biserică este o capodoperă. Ridicată la câţiva ani după ultima năvălire a tătarilor, 1721, Biserica de lemn din Şurdeşti este magnifică, monumentală şi de proporţii neobişnuite pentru Bisericile de lemn. Biserica este inclusă din anul 1999 în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO și se află și pe noua listă a monumentelor istorice. Pridvorul din faţa principală este sculptat din stejar, ulterior realizat, dar întregul volum, datorită elansării deosebite a turnului pe verticală, este deosebit. Învelitoarea cu două „poale”, cu rupere de pantă, dă întregului volum un plus de eleganţă şi svelteţe. Îmbinarea volumului turnului, deosebit de înalt, foarte ingenios asigurat din punct de vedere constructiv, cu volumul general al acoperişului, se face într-un mod original, printr-o evazare a corpului turnului, datorită contravântuirilor, care apoi penetrează sau creşte din „trupul” pronaosului şi el acoperit cu o şarpantă cu pante mari pentru a înlătura rapid apele şi zăpezile. Monument de arhitectură de primă mărime în domeniul arhitecturii lemnului, Biserica din Şurdeşti are soluţii constructive deosebite, care-i permit să trimită turnul ca o săgeată spre cer la o asemenea înălţime. Astfel, pe grinzi duble, puternice, aşezate în cruce peste pronaos, sunt aşezaţi cei patru stâlpi ai turnului, având „pop” central, care pleacă încă de aici de pe tavanul pronaosului, totul din stejar, bine dimensionat şi asigurat din punct de vedere al structurii de rezistenţă. Turnul este puternic, contravântuit pe toate direcţiile, cu contravântuiri de stejar masive, pe care meşterii populari le-au dimensionat corect, cunoscând roul lor esenţial în preluarea eforturilor provenite de la vânt. De asemenea, sunt contravântuite cu diagonale masive din stejar toate feţele turnului, pe tronsoane, precum şi două contravânturi pe diagonalele secţiunii pătrate a turnului, legate şi de „popul” central din stejar masiv. Dacă analizezi o îmbinare complexă între o talpă a turnului din tavanul de peste pronaos şi o contravântuire, pot simţi şi specialiştii gradul de iscusinţă al meşterilor locali, cunoscători ai lemnului, precum şi ai principiilor solicitărilor elementelor de rezistenţă ale structurii. „Popul” central ca pivot central, care merge până în vârful (fleşei) şarpantei turnului, asigură mereu legătura cu contravântuirile orizontale duble ale căpriorilor diametral opuşi. Şarpanta turnului, deosebit de înaltă, este de o concepţie îndrăzneaţă, ce uneşte cei opt căpriori lungi, din stejar, care sunt dublaţi de alţii, realizând ruperea de pantă a şarpantei turnului în zona celor patru turnuleţe şi o structură spaţială „con în con”, pentru asigurarea la vânt a acoperişului la astfel de dimensiuni ieşite din comun. Cei care au conceput întreaga Biserică şi au dimensionat turnul au avut şi un simţ deosebit al proporţiilor, făcând corecţii optice la toate elementele importante ale turnului, ţinând cont de înălţimea la care se găsesc. Un exemplu concludent: turnul în secţiune orizontală, la înălţimea foişorului, are dimensiuni deosebite (4,20 m x 4,20 m), iar parapetul foişorului 2,50 m. înălţime. Şarpanta este în două „poale” pe tot conturul, având de asemenea (cea superioară) şi rupere de pantă, pentru a asigura îndepărtarea, cât mai rapidă, a apelor şi a zăpezilor şi cât mai departe, pentru a nu afecta prima „poală”. Deosebit de ingenios sculptat şi original în arhitectura acestei Biserici de lemn este porticul de intrare, fiind dezvoltat pe două nivele, în arcade, cu număr impar (cu gol în ax), având o contribuţie esenţială în ansamblul imaginii din faţada principală, mult îmbunătăţită astfel, realizând şi acea senzaţie de uşurare pentru a nu părea greoaie imaginea de ansamblu, dată de un turn atât de masiv şi voluminos. Pe întreg perimetrul pereţilor se remarcă funia împletită, sculptată într-una din bârne, ce „leagă” de jur împrejur Biserica. De asemenea, ca elemente deosebite, cele patru turnuleţe de la baza turnului mare, care sunt bine proporţionate comparativ cu turnul mare şi de un deosebit efect arhitectural. Pictura a fost realizată de zugravul Ştefan din Şişeşti, pictor local, bine cotat între zugravii de Biserici din zonă. Este datată la 1783, precum şi o serie de icoane independente, semnate de acelaşi autor, lucrate în tempera. Bolta naosului este pictată în culori deosebite. Sfânta Treime este înconjurată de îngeri care zboară; evangheliştii sunt pictaţi în cele patru extremităţi, în medalioane. Spre altar, în centru, este Sfânta Treime, cu Tatăl, Fiul şi Sfântul Spirit (în chip de porumbel) în care Isus ţine crucea. Spre nord este Prorocul Ilie şi Elisei, în căruţă de foc. Pe partea opusă,o scenă din Apocalipsă, cu sfeşnicul de aur cu şapte braţe. Pe altar se disting: „Coborârea de pe cruce” şi scene din Patimile Mântuitorului, precum şi scene din Vechiul Testament. Mormintele vechi din fața bisericii imită sarcofagele de tip roman. La toate crucile există semiluna, pentru a proteja de o posibilă invazie a tătarilor, ultima invazie fiind datată în anul 1717. Biserica de lemn din Şurdeşti este, în mod cert, o capodoperă a sculpturii populare, o „minune” ca mod de realizare tehnică şi de îndrăzneală constructivă deosebită, ce pare a duce la limita capacităţii de rezistenţă a lemnului. Este în mod cert o realizare de vârf a geniului popular al oamenilor care trăiesc pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu.